CAMERE VIDEO LA LOCUL DE MUNCA. DREPTUL LA VIATA PRIVATA SI GDPR

I. Studiu de caz. CASE OF LÓPEZ RIBALDA AND OTHERS v. SPAIN CEDO-Applications nos. 1874/13 and 8567/13).

1. Un supermarket spaniol, MSA, a identificat discrepanțe între stocuri existente și produsele presupus a fi vândute în magazin. Pierderile lunare au variat de la aproximativ 7.500 € la 24.000 €. Ca parte a unei investigații, MSA a instalat camere de supraveghere. Unele dintre aceste camere, destinate detectării furtului de catre clienți, erau îndreptate spre intrările și ieșirile supermarketului și erau vizibile. Alte camere de luat vederi, orientate spre casele de marcat, au acoperit zona din spatele casei insa au fost ascunse, acestea avand menirea sa detecteze furturile realizate de salariati.

2. MSA și-a anunțat în prealabil lucrătorii doar despre instalarea camerelor vizibile iar despre cele ascunse nu s-a pomenit nimic.

3. Cinci angajați au fost prinși pe camerele video ascunse furând bunuri sau ajutându-și colegii să fure bunuri. Acești angajați au fost concediați.

4. Ei au contestat demiterea in fata instantelor nationale invocand incalcarea dreptului lor la viata privata. Tribunalul spaniol de ocupare a forței de muncă a constatat că utilizarea supravegherii video ascunse la locul de muncă fără notificare prealabilă era în conformitate cu legislația spaniolă, la fel ca si Înalta Curte, care a admis deciziile Tribunalului de ocupare a forței de muncă, considerând că supravegherea video sub acoperire era justificată (în măsura în care exista o suspiciune rezonabilă de furt), adecvată scopului legitim urmărit, necesar și proporțional.

5. Angajații au introdus acțiune în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) împotriva Spaniei. Aceștia au susținut că supravegherea video ascunsă la locul de muncă, implementată de angajator, le-a încălcat drepturile la viața privată în temeiul articolului 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și că utilizarea în instanțele spaniole a datelor obținute prin supravegherea ascunsă a afectat grav drepturile acestora în temeiul articolului 8. (Articolul 8 prevede că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale ” și că o autoritate publică nu ar trebui să intervină în acest drept decât “în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.”, în interesul (printre altele) detectării criminalității.).

6. Referindu-se la cazurile anterioare, CEDO a observat că supravegherea video ascunsă a unui angajat la locul de muncă reprezintă o ingerință considerabilă în viața privată. Prin urmare, dreptul la intimitate a fost încălcat.

7. Din nou, pe baza jurisprudenței precedente, instanța a subliniat că articolul 8 nu există numai pentru a proteja persoanele împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților publice. Articolul 8 impune, de asemenea, obligații pozitive statului să adopte măsuri menite să asigure respectarea vieții private între indivizi și între persoane fizice și societăți private.

8. Prin urmare, CEDO a trebuit să examineze dacă Spania a realizat un echilibru corect între dreptul lucrătorilor la respectarea vieții private și interesul angajatorului lor pentru protecția drepturilor sale de proprietate și interesul public pentru buna administrare a justiției. În funcție de toți acești factori, CEDO a constatat că supravegherea ascunsă a fost efectuată în contextul unei suspiciuni rezonabile de furt, ceea ce a justificat investigația. Pe de altă parte, MSA nu a anunțat angajații că au fost instalate camere de supraveghere sau despre alte drepturi în temeiul legislației privind protecția datelor și au încălcat legislația spaniolă privind protecția datelor. Legea spaniolă privind protecția datelor aplicabilă în acel moment a dat oamenilor o așteptare rezonabilă de confidențialitate. CEDO a constatat că această supraveghere nu a fost adresată unor persoane particulare, ci tuturor celor care lucrează la casele de marcat și care a fost efectuată, probabil, timp de câteva săptămâni, fără limită de timp și în timpul orarului de lucru. Aceasta a fost contrară jurisprudenței precedente, în care supravegherea ascunsă (care a fost descoperită că nu a încălcat drepturile articolului 8) a vizat două persoane și a fost limitată la două săptămâni.

9. Prin urmare, CEDO nu a fost de acord cu instanțele spaniole că supravegherea a fost justificată. Aceasta a considerat că drepturile MSA ar fi putut fi protejate prin alte mijloace, inclusiv prin informarea în prealabil a angajaților cu privire la instalarea unui sistem de supraveghere video ascuns și furnizarea acestora a informațiilor prevăzute de legislația privind protecția datelor. Prin urmare, a existat o încălcare a dreptului la viață privată. CEDO a acordat câte 4 000 de euro fiecărui reclamant (o decizie prin care trei dintre cei șapte judecători nu au fost de acord, având în vedere că, în aceste circumstanțe, constatarea încălcării articolului 8 era suficientă).

II. Și totuși … mai pot angajatorii să instaleze sisteme video ascunse pentru supraveghere?

10. Această decizie nu modifică legea și nici nu înseamnă că angajatorii nu pot, în niciun caz, să efectueze monitorizarea ascunsă la locul de muncă. Monitorizarea ascunsă trebuie efectuată numai în cazuri excepționale. Înainte de efectuarea monitorizării sub acoperire, angajatorii ar trebui să efectueze o evaluare a impactului, astfel încât aceștia să poată arăta clar de ce, în momentul respectiv, monitorizarea ”publică” nu a fost considerată suficientă și de ce este necesară monitorizarea ascunsă.

11. Monitorizarea ar trebui să se desfășoare pe o perioadă cât mai scurtă posibil și ar trebui să se limiteze la zone în care angajatorul poate demonstra că este necesar și (dacă este posibil) vizat de angajați individuali. Monitorizarea ascunsă în zonele în care angajații au așteptări mari de intimitate, de exemplu, toalete sau zone în schimbare – nu vor fi niciodată admise.
Monitorizarea trebuie să afecteze cât mai puține persoane.

III. Supravegherea video a angajatilor la locul de munca din 31 iulie 2018

12. În Monitorul Oficial a fost publicată Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului GDPR nr. 679/2016, care stabileşte şi condiţiile în care se va putea realiza supravegherea video a angajatilor la locul de muncă de către angajator din 31 iulie 2018.

13. Articolul 5 din lege (“Prelucrarea datelor cu caracter personal în contextul relațiilor de muncă”) menţionează că atunci când sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, prelucrarea datelor cu caracter personal ale angajaților, pentru a realiza interesele legitime urmărite de angajator, este posibilă numai dacă:
a. interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate şi prevalează asupra intereselor sau drepturilor şi libertăţilor persoanelor vizate;
b. angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă şi în mod explicit a angajaţilor
c. angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor înainte de introducerea sistemelor de monitorizare;
d. alte forme şi modalităţi mai puţin intruzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu şi-au dovedit anterior eficienţa; şi
e. durata de stocare a datelor cu caracter personal este proporţională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare de 30 de zile, cu excepţia situaţiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.

IV. CONCLUZII

14. Trebuie să reținem următoarele:

• interesul legitim al angajatorului bine justificat prevalează asupra interesului/drepturilor angajaților;
• trebuie sa facem o informare corectă și completă în care explicăm angajaților cum îi supraveghem;
• dacă la niveul angajatorului exista constituit un sindicat, îl consultăm;
• supravegherea video trebuie sa reprezinte ultima masura la care se recurge in situatia in care nu avem alte metode eficiente;
• imaginile captate nu se stocheaza de principiu mai mult de 30 zile, decât dacă putem justiifca ca este absolut neceasar.

15. Sancțiunile pentru nerespectarea acestor norme prevazute expres de Legea 190/2018 pot fi de t de 4% din cifra de afaceri la nivel mondial realizată în anul financiar anterior sau 20 milioane de euro.

About the Author

Cristina Boncaciu
Cristina Boncaciu
administrator

No Comments

Give a Reply