(DOC) Antropologie culturală privire de ansamblu | iony ella - crisan-boncaciu.ro

Metode relative de dating în antropologie. Achim Mihu - Antropologie generala

Ca ştiinţă socială, antropologia studiază omul social, prin tot ceea ce acesta presupune, de exemplu, de la modul în care îşi construieşte relaţia cu divinitatea, până la modul în care se îmbracă - considerând că toate aceste lucruri sunt utile pentru înţelegerea acestuia ca om cultural. Domeniul antropologiei culturale cuprinde 1. Principalele metode de cercetare antropologică sunt: 1.

ce să facă după datând un an când îmi dau jos profilul meu de dating online

Această metodă de teren a devenit astăzi când graniţele dintre ştiinţele sociale tind să se estompeze trăsătură definitorie pentru recunoaşterea profesională a antropologiei. Perspectiva antropologică este şi o perspectivă critică asupra culturii şi lumii sociale. Descrierile culturale, proiectele sociale sau programele de ameliorare a vieţii şi a umanităţii au dat adesea greş în istorie tocmai pentru că le-a lipsit o perspectivă antropologică care: 1.

În fine, perspectiva antropologică: implică o privire holistică, comparativă şi o analiză de profunzime implică o analiză de profunzime nu se mulţumeşte cu constatarea, exemplificarea sau clasificarea unui fenomen ci caută să-i descopere motivaţiile şi sensurile manifestării sale.

Achim Mihu - Antropologie generala

A Antropologia culturală în contextul ştiinţelor sociale Disciplină relativ tânără, existenţa antropologiei culturale ca şi câmp particular de cunoaştere nu depăşeşte cu mult un secol. Putem localiza temporal apariţia disciplinei spre sfârşitul secolului XIX, iar în ceea ce priveşte recunoaşterea ei în România, acest lucru s-a petrecut doar în urmă cu câteva decenii, şi în mod semnificativ doar după Face parte dintre ştiinţele sociale, nu însă într-un mod lipsit de ambiguitate: titulatura ei trimite la înrudiri dintre cele mai diverse: antropologie socială, sociologie, etnografie, studii culturale vom lămuri toate aceste înrudiri.

Comparând cele trei spaţii ştiinţifice, apare o primă dificultate ce ţine de terminologie. În Statele Unite antropologia culturală este parte dintr-un ansamblu de discipline antropologice mai vast care include antropologia culturală alături de arheologie, antropologie lingvistică, antropologie fizică şi antropologie aplicată. Arheologia: a. Arheologia industrială ce vizează întreprinderile de acest tip, specifice diferitelor perioade: sisteme de irigaţii, tehnologii de construcţie etc.

Arheologia protecţionistă, ce vizează evaluarea factorilor de mediu care alterează situsurile istorice sau metode relative de dating în antropologie de la peşteri până la oraşe medievale.

Antropologia fizică: a. Primatologia, sau studiul vieţii şi biologiei primatelor maimuţe în special ; b. Paleontologia umană sau identificarea şi studierea fosilelor umane sau pre-umane; c.

Antropologia legală sau ramura care investighează victimele crimelor şi accidentelor şi care stabileşte 2 paternitatea umană prin intermediul analizelor genetice şi, în fine, d.

Antropologia lingvistică. Lingvistica istorică: reconstituie originile limbajului şi a diferitelor familii de limbi; b. Lingvistica descriptivă este cea care studiază gramatica şi sintaxa diferitelor limbi şi c. Sociolingvistica, care studiază utilizarea limbajului în comportamentul comunicativ al vieţii cotidiene. Antropologia culturală a. Etnografia, sau studiul culturilor ori a societăţilor contemporane; b.

Antropologia medicală ce studiază factorii biologici şi culturali în relaţie cu starea de sănătate, boală şi vindecare; c. Antropologia dezvoltării, care se concentrează asupra cauzelor subdezvoltării şi a procesului dezvoltării ţărilor din Lumea a Treia.

Antropologia aplicată este ramura ce pune la lucru în sensul acţiunii, practicii, rezolvării de probleme concrete în comunităţi determinate pe seama rezultatelor produse în câmpul cercetări teoretice mai sus amintite. Antropologia culturală sau socială vizează studiul grupurilor sociale prin prisma tradiţiilor şi instituţiilor lor culturale înţelese ca forme de acţiune umană implicate în procesul de reproducere socială a vieţii.

Cercetarea culturilor presupune, ca principiu orientativ, principiul relativismului cultural. Diferitele culturi, sub acest imperativ, sunt văzute ca tot atâtea modalităţi distincte de înţelegere a lumii. Nu putem nici să le ierarhizăm nici să o reducem pe una la alta.

Umanitatea apare în acelaşi timp ca plurală şi unică: toate fenomenele culturale sunt inteligibile. Vocaţia universalistă a antropologiei e oarecum paradoxală: aceasta încearcă să înţeleagă toate formele de societate existente sau trecute, într- un neclintit respect faţă de relativismul cultural.

Fără îndoială că, în condiţiile globalizării, este greu să mai vorbim de culturi izolate şi autosuficiente care îşi perpetuează nealterate tradiţiile, obiceiurile şi instituţiile. În aceste condiţii, 3 obiectul antropologiei culturale, aşa cum a fost el definit în perioada de formare şi în cea clasică, devine inoperant pentru definirea disciplinei. Dar s-a dovedit că perspectiva folosită de către antropologi aceea de a considera culturile în particularismul lor împreună cu metoda specifică antropologiei cercetarea etnografică constituie un ansamblu de investigaţie ştiinţifică care poate fi utilizat cu succes oriunde alteritatea se face vizibilă.

Prin considerarea alterităţii definită în termeni culturali, ca fundament al interogaţiei de tip antropologic, antropologia contemporană asigură o continuitate cu antropologia clasică. În cele mai multe privinţe, însă, antropologia contemporană este o disciplină nouă: definirea alterităţii nu mai este atât de univocă ca şi în cazul "culturilor exotice".

Sensurile conferite alterităţii devin mai difuze, şi nu se mai referă doar la populaţii ne-occidentale, ci trimit la alteritatea regîndită chiar în sânul societăţii proprii cercetătorului. Interesul de cercetare de tip antropologic cunoaşte prin urmare un proces de reevaluare: prezintă un interes de cunoaştere de tip antropologic oricare dintre grupurile sociale a cărei definire în termeni de alteritate este fecundă pentru înţelegerea mecanismelor sociale prin care acesta se reproduce ca grup.

Ca urmare, antropologia de azi intră puternic pe vechiul teren al sociologiei, de aceea câteva delimitări se impun. Delimitarea antropologiei culturale faţă de sociologie 1. Genul scriiturii: Antropologia se distinge de asemenea prin tipul de text pe care cel mai adesea îl produce este vorba despre monografia etnografică, un gen care istoric vorbind a consacrat antropologia în raport cu celelalte ştiinţe sociale.

O altă diferenţă faţa de sociologie ţine de raportul pe care cele două discipline îl întreţin cu teoria în practica ştiinţifică: în timp ce în sociologie se porneşte de la o problemă ştiinţifică, pentru care sociologul adună materialul de care are nevoie prin tehnici de genul chestionarului sau interviului ori prin apelul la statistici publice, şi interpretând aceste date doar pentru a clarifica sau a rezolva problema teoretică propusă, în antropologie se pleacă nu de la o problemă practică sau teoreticăci de la o situaţie [de viată], de care trebuie să dea seama în totalitate, ceea ce înseamnă sa o înregistreze, să o clasifice, să o compare cu altele similare şi metode relative de dating în antropologie o explice.

În fine, munca antropologului presupune un efort individual şi privaţiuni legate de munca de teren cu care sociologii klappt online dating întâlnesc mult mai rar.

Antropologia culturală şi antropologia filosofică Concis spus, antropologia filosofică are ca scop clarificare umanităţii omului dincolo de situaţiile particulare în care oamenii vieţuiesc.

Ea răspunde la întrebarea: cum este cu putinţă ca dincolo de diferenţele ce ne despart să avem ca oameni percepţii, idei, gânduri etc. Tot antropologia filosofică are în atenţie fundamentele sau principiile pe care înţelesurile noastre despre umanitatea omului se întemeiază. În fine, antropologia filosofică este acea ramură a filosofiei care asigură baza pentru ramuri cum sunt filosofia valorilor, filosofia culturii, etică, estetică etc.

Antropologia culturală se află într-o poziţie ambiguă faţă de acest proiect filosofic. Desprinsă în secolul XIX, asemeni altor ştiinţe sociale, din filosofie, antropologia culturală asumă sarcina de investigare a omului ca proiect ştiinţific, ceea ce presupune: 4 1. Producerea unor teorii care să găsească regularităţi de lege între faptele culturale observate de massena dating dependenţa autorităţii puternice a tatălui faţă de fiu de existenţa unei relaţii privilegiate între nepot şi fratele mamei sau care să identifice echivalenţe între forme culturale manifestate în societăţi situate în regiuni geografice diferite exemplu: riturile de trecere.

Marele ei merit a fost acela de a demonstra că a fi diferit nu înseamnă a fi inferior, şi că diferenţa are drept corelativ asemănarea dintre oameni.

Sensuri ale culturii în antropologia culturală În Robert Lowie proclama cultura ca fiind unicul şi exclusivul subiect al etnologiei aşa cum mintea e obiectul psihologiei, viaţa al biologiei etc.

Cronologie: Instrumente si metode pentru datarea depozitelor istorice si antice, incluziuni si ramasite 26 Introducere: Explicarea cronologiei Inca de la Iluminism, si chiar chiar inainte, cercetatorii au incercat sa inteleaga cronologia lumii din jurul nostru, sa ne dam seama exact cand a avut loc fiecare etapa a evolutiei noastre geologice, biologice si culturale. Chiar si atunci cand singura stiinta pe care trebuia sa o continuam era literatura religioasa, iar lumea occidentala credea ca lumea a fost creata in a. Intelegerea dinainte de iluminare a istoriei noastre geologice si culturale poate fi acum dovedita gresita si supusa ridicolului, dar principiile definirii noastre in timp in cosmos stau la baza multor stiinte.

Chiar dinspre antropologi reacţiile au venit imediat, argumentându-se că obiectul antropologiei este evoluţia umană. O generaţie mai târziu, însă, afirmaţia sa a fost luată foarte în serios. După cel de-al doilea război mondial ştiinţele sociale au cunoscut în SUA o dezvoltare cu totul semnificativă, fiecare identificându-şi obiectul său.

Cultura a rămas monopolul antropologiei; mai mult, conceptul utilizat în antropologie şi într-o ramură a sociologiei a fost văzut chiar ca un soi de piatră de temelia a ştiinţelor sociale. Doi metode relative de dating în antropologie marii antropologi ai momentului Kluckhohn şi Kroeber opinau în că ideea culturii, în sensul tehnic-antropologic e o noţiune cheie în gândirea contemporană americană.

În ce priveşte antropologia, cultura era comparată cu gravitaţia ca obiect de cercetare în fizică sau cu evoluţia în biologie.

Lucrurile arată însă foarte diferit azi. Antropologii se găsesc în poziţia incomodă după care fără a mai considera cultura ca un soi de piatră de metode relative de dating în antropologie a disciplinei, se consideră încă specialişti în gent viteza de date culturii, cu toate că nu mai sunt demult singurii experţi în domeniul culturii.

Problema acută apare atunci când atenţia asupra culturii se deplasează de la ceva ce trebuie descris, interogat sau poate explicat, la ceva care explică la rândul ei. Sigur, cultura explică anumite lucruri, însă oferă doar o explicaţie parţială a felului particular în care oamenii se comportă, gândesc sau îşi modifică gândirea şi comportamentul.

Alte elemente explicative, între care forţele politice şi economice, instituţiile sociale, procese biologice şi psihice nu pot fi date la o parte sau ceea ce antropologii practică adesea interpretate la rândul lor în termenii culturii [culturalism].

Problema este că cultura poate deveni atunci când i se alocă forţă explicativă o redutabilă fantomă utilizată în câmpul politic. Cultura poate fi utilizată atât pentru a clama libertatea cât şi pentru a justifica opresiunea. Argumentul era următorul: dacă cultura asigură integrarea socială, o alterare a culturii celor de culoare i.

Teoretizarea socialului se face din ce în ce mai mult în termeni culturali, într-o încercare de a se depăşi viziunile totalizatoare care suprimau diferenţa culturală. Aceasta este o concepţie care ne pune în faţa ochilor tabloul unei lumi în care culturile stau alături una faţă de cealaltă, fiecare grup valorizând-o pe a sa.

Cultura înlocuieşte în acest caz societatea.

Прямо под ними сформировалась огромная выпуклость, разорванная на самой вершине -- в том месте, где корабль выпрастался из цепких объятий. Гигантские ложноножки в ярости беспорядочно хлестали во всех направлениях над образовавшимся провалом, будто пытаясь вновь ухватить добычу, которая только что ускользнула из их объятий. Глядя на все это с изумлением, к которому примешивалась и немалая доля страха, Олвин успел заметить какое-то пульсирующее алое отверстие -- возможно, ротовое, обрамленное хлыстообразными шупальцами, которые бились в унисон, отправляя все, что к ним попадало, в зияющую пасть. Лишившись своей жертвы, неведомое существо медленно погружалось в землю, и только теперь Олвин понял, что плато внизу оказалось всего лишь тонкой ряской на поверхности загнившего моря. -- Что это за штука.

Est acea variantă pusă azi în discuţie de campionii multiculturalismului din America, care o denunţă ca opresivă, celebrând în schimb diversitatea şi afirmând cultura marginalului, a minorităţilor, a dizidenţilor, a colonizaţilor. E un sens restrictiv care monopolizează utilizarea termenului de cultură doar în raport cu excepţionalul cultural. Cultura de masse pop culture este o altă variantă, care până nu demult mai precis, până la valorizarea ei de către postmodernism a fost analizată în special de curente metode relative de dating în antropologie stânga Şcoala de la Frankfurt ca mijloc de anesteziere, anihilare, alienare a individului din societatea de consum un produs al capitalismului târziu.

Pe scena europeană această opoziţie a luat culoare naţională, fiind percepută ca opoziţie între Germania, sau "spiritul" acesteia, şi Franţa. Civilizaţia ar fi ceea ce au conturat francezii prin Iluminism şi Revoluţie, ceea ce trimite la uzul raţiunii, ştiinţei, progresului contra a ceea ce este tradiţie, prejudecată, credinţe şi practici ale obişnuinţei nereflectate, subiective.

Cultura, în schimb, valorizată de germani ca Bildung, e cultivare ce ţine de sensul originar agrar, a ceea 6 ce este cel mai propriu naţiei: subiectivitatea, obiceiurile, tradiţiile.

Înţelepciunea subiectivă, intuitivă şi fundamentată pe experienţa de viaţă individuală şi comunitară este în acest sens mai de valoare decât obiectivitatea ştiinţifică.

MY (LIVE) SMEAR TEST AND WHAT YOU NEED TO KNOW #DontFearTheSmear - AD

Cultura ar fi astfel naturală, organică în timp ce din această perspectivă civilizaţia ar fi materialistă, cosmopolită; aceasta dezrădăcinează, corupe, metode relative de dating în antropologie, exprimă artificialul. Recunoaştem în această opoziţie o alta mai adâncă, cea dintre universalism şi etnocentrism: pe de-o parte stă progresul umanităţii, valorile raţionale ce pot fi împărtăşite în principiu de toţi oamenii, iar pe de altă parte avem destinul metode relative de dating în antropologie al unei naţiuni.

Această opoziţie a avut diferite interpretări politice şi religioase, cea mai semnificativă fiind cea de opoziţie între universalismul catolic şi subiectivismul protestant. Primul război mondial a metode relative de dating în antropologie de asemenea interpretat ca ciocnire între civilizaţia franceză şi cultura germană. Definiţii clasice ale culturii - rezumat 1.

Edward Burnett Tylor în Marcel Mauss 3. Bronislaw Malinowski cultura survine ca urmare a nevoii de satisfacere a nevoilor dictate de fiziologie sau ca emanaţie a mediului natural. Faptul cultural originar, pe care se întemeiază celelalte este prohibiţia incestului. Negarea rolului social al culturii: sociobiologia 8. Esenţa cea mai intimă a culturii ["miezul" ei] constă în idei tradiţionale şi în valorile care le sunt ataşate.

Antropologie culturală privire de ansamblu

Definiţia cea mai acceptată azi care este totodată şi cea mai esenţializată : Cultura este un set de reguli şi standarde care atunci când sunt însuşite de membri unei societăţi produc comportamente care se înscriu într-o variaţie considerată de către membrii societăţii ca fiind potrivită şi acceptabilă.

După cum semnalează Kroeber şi Kluckohn nici o definiţie semnificativă nu s-a mai produs în următorii treizeci şi doi de ani. Care sunt minusurile acestei definiţii? Cel mai important este caracterul de conglomerat al definiţiei: aceasta reuneşte o seamă de elemente metode relative de dating în antropologie care nu au coeziune.

Tyler afirmă că acestea formează un întreg, însă ideea lui despre întreg nu este decât o listă de trăsături, care pot fi doar inventariate dar nu analizate ca întreg. Cultură şi determinism: Încercarea de a particulariza mai precis conceptul de cultură s-a derulat ulterior prin disputa în legătură cu rolul pe care îl joacă aceasta.

S-a afirmat că cultura reprezintă o formă de adaptare la mediul natural determinism ecologic.

dating kodhit speed​​ dating everett

Între apărătorii ideii s-a remarcat Marcel Mauss într-un studiu devenit reper despre variaţia comportamentală a eschimoşilor în funcţie de constrângerile sezoniere legătura socială este puternică iarna şi se estompează pe timpul verii Bronislaw Malinowski duce ideea determinismului sau a utilitarismului şi mai departe afirmând că cultura survine ca urmare a nevoii de satisfacere a nevoilor dictate de fiziologie sau ca emanaţie metode relative de dating în antropologie mediului natural.

Cultura reprezintă răspunsul uman la nevoile şi aptitudinile naturale de origine biologică. Este limpede scrie Malinowski că satisfacerea nevoilor elementare sau organice ale omului şi ale rasei constituie ansamblul minim de condiţii la care este supusă orice cultură. Problemele ridicate de nevoia de hrănire, de nevoia de reproducere şi de nevoia sanitară trebuie rezolvate.

north berwick dating dating open source

Şi sunt, prin crearea unui mediu nou, secundar sau artificial. Acest mediu, care nu este altul decât cultura însăşi, trebuie să fie reprodus fă încetare, întreţinut şi guvernat. În această variantă se analizează procesul de reproducere a culturii prin schema stimul?

În problema culturii, crede Lévi-Strauss, antropologia ridică următoarea problemă: dacă unitatea condiţiei umane se descompune într-o pluralitate de culturi, în ce constau diferenţele dintre aceste culturi?

Prin această definiţie se propune o nouă perspectivă asupra relativismului cultural: nu există nici o definiţie posibilă generală, exhaustivă şi lipsită de ambiguitate a culturii care să permită explicarea, cu toată rigoarea a existenţei unui număr finit de culturi distincte unele de altele.